M-au ajuns blestemele?

Eram sambata in Kaufland (care apropo e cam gata cu renovarile si a iesit cat de cat uman) si cautam pe la legume fructe sa mai iau una alta. Ma nimerisem prin zona cantarelor cand o cetateanca de etnie ruga o clienta sa o ajute cu cantarirea unor produse.

Dupa ce a terminat, si-a cautat femeia de treaba si am ramas doar eu cu concetateanca. Asa cum ma asteptam, in secunda doi au venit intrebarile: “da asta cat e? dar asta?”. I-am zis la una doua si cand am ajuns la a3a deja nu mai aveam rabdare sa-i povestesc moartea caprioarei. Nu m-am putut abtine si in cele din urma i-am zis: “Dar cum ati ajuns la varsta asta fara sa stiti sa cititi??” I-a scapat un “eh..” si dusa a fost.

Judecand dupa ce s-a intamplat ulterior, de pare ca dupa “eh-ul” ala au mai urmat si altele.

Mi-am cantarit si eu toate pungile cu fructe si legume si am ajuns la casa. La unul dintre repere, in loc sa apas tasta pentru selectare lamai, se pare c-am ajuns pe la fistic. Lamaile erau 4-5 kilu, fisticul 60-70, astfel incat pentru doua lamai ametite era sa platesc vreo 20 lei. Am avut cumva noroc ca doamna de la casa a observat si a incercat corectarea greselii. Zic incercat, pentru ca a reusit doar partial, a pus cantitatea de lamai si cod de ustoroi (care era vreo 12 lei/kg).

Acum am observat eu ca nu-i ok asa ca m-am dus la info sa-mi iau banii inapoi ca era clar ca lamaile alea nu-mi erau predestinate.

Abia cand am ajuns acasa si am facut conexiunile si e posibil sa ma fi blestemat doamna de etnie sa n-am parte de lamai cat oi mai trai. Daca ar fi sa fiu paranoic pana la capat, cred c-as putea pune in seama ei si incidentul de ieri:))
Noi sa fim sanatosi, ca lamai sigur n-o sa mai cumpar in viitorul apropiat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *