Jurnal de bebe S01E06 – Ce nu-mi place la mami

În general îmi place de mami. Bine, de fapt o cam iubesc pe mami pentru că..e mami şi pentru că îmi dă lăptic bun de la pieptul ei, pentru că mă plimbă în braţe, pentru că mă alintă, pentru că mă pupăceşte milisebimetru cu milisebimetru de aş avea rezerve să fac înconjorul planetei dacă cumva deplasarea mea ar depinde de asta, pentru că îmi cantă, pentru că îmi dă să pap chestii gustoase, pentru că se joacă cu mine (chiar şi de-a caţelul Grivei şi îmi dau seama că nu e chiar jocul ei preferat, dar cred că o face ca să-mi audă hlizeala molipsitoare), pentru că…dar hei parca era vorba să vă spun ce nu-mi place la mami, nu? Off, iar era să mă autopăcălesc, cred ca tot mami e de vină.

bebe suparat

Aşadar, ce nu-mi place la mami:

– mă limitează în explorare. Un mic exemplu: când mă uit în jurul meu şi văd atâtea lucruri captivante, nu poot să rezist! Şi numai ce o aud pe mami: “Broscuţă mică, iar la papuci? Nu ţi-am spus că sunt murdari? Uite joacă-te cu cei de casă!”. Dar eu, mmnuu, mă împotrivesc, tot pe cei de afară îi prefer că, fie vorba între noi, au gust diferit, pot să ascund în ei maşinuţe şi piese de lego, chiar şi purcelul meu de carton se încadrează perfect în papucii lui tati. Şi câte şi mai câte bariere îmi pune: gunoiul, maşina de spălat, sertarul cu ustensile a lui tati, pisica neagră din spatele blocului, căţeii de pe strada noastră..Chiar, aş putea s-o reclam undeva pentru tratament restrictiv aplicat unui bebelus simpatic?

– nu-şi îndeplineşte întotdeuna sarcinile de mămică. Să vă explic: dat fiind ca încă nu fac performanţă în ale mişcării, nu mă pot căţara/urca/ajunge cât de mult şi repede aş dori la unele lucruri, aşa că apelez uneori la serviciile lui mami. Îi zic din sprânceană sau cu un “Mmmm” tăios: “du-mă acolo”, “urcă-ma în pat”, “fă-mi un turnuleţ”, “vreau să-mi dai pixul de sus, ba nu, aş dori şi suportul cu tot”, “arată-mi iconiţele, cutia ta cu cremă, chestia aia cu care îţi desenezi buzele” sau orice altceva îmi pofteşte sufleţelul. Uneori execută cu acurateţe, alteori pare că se încurcă în descifrarea mesajului sau mai rau, îmi spune că nu poate. Pai cum? Nu scrie în fişa postului de mămică că “îndeplineşte orice sarcină trasată de şeful direct”? Cum să nu mă supăr şi să ripostez? Uneori simt ca s-ar impune să îi fac cercetare disciplinară şi să-i dau o penalizare. Are noroc ca nu vreau să-i desfac contractul disciplinar, nu de alta dar vreau să-i răman şef pentru totdeauna.

– face lucruri care nu mă includ pe mine, nu sunt despre sau pentru mine. Daca ar fi să mă întrebaţi ce îmi doresc eu de la mami ar fi foarte simplu: să stea mereu cu mine şi să facem lucruri impreună. Pana la urmă simţim la fel, iubim la fel şi atunci de ce nu petrecem timpul la fel? Am auzit-o spunând că în viaţa ei aia anostă, dinainte să apar eu făcea o groaza de lucruri pe care acum nu le mai poate face. Şi că duşul dura mai mult de 5 minute. Şi că nu zgâria nimeni uşa de la baie cu o piesă de lego în timp ce făcea asta. Anostă viaţă avea mami, doar v-am zis.

Şi voi bebelusii mei care citiţi aceste rânduri sunteţi la fel de asupriţi???

Daca doriti sa cititi si alte episoade, le puteti vedea aici: BEBE

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *